Sex on the beach

Imagineaza-ti ca ai o prietena artista pasionata de muzica, una dintre acelea care nu se multumesc cu putin, care isi dedica o buna parte din viata pentru a-si onora talentele cu care Dumnezeu a inzestrat-o. Canta, inregistreaza melodii cu diferiti artisti ca si ea, se intalneste cu compozitori si repeta, vizeaza ca intr-o zi ea va fi o stea pe scena muzicii, o artista conscarata care poate chema catre ea "come away with me... " fani, prieteni, simpli oameni ce o apreciaza pentru munca, talentul si daruirea ei. Ea este o stea cu lucire latenta, o stea in devenire accelerata, un diamant brut, inca nedescoperit. A avut incercari, a cantat pe ici pe colo, are melodii frumoase deja pregatite, unele pe disc, altele repetate si pregatite pentru lansare. Imagineaza-ti acum, vizioneaza cum aceasta dulce artista iti este o ex-iubita, intr-o oarecare lume, cu un oarecare trecut, cu multe amintiri, amare, mai frumoase, intr-o oarecare viata pe o planeta asemenea. Mergand mai departe, te gasesti acum intr-o masina, cu o alta fata, intr-un prezent mult mai oarecare... Ascultati intr-o masina, undeva, intr-un oras, un post de radio comun, sa-i zicem EuropaFm, intr-o sambata noaptea, poate ultima din martie 2008, sau poate nu... Fata cu care esti tocmai ti-a marturisit ca i-ar placea sa se bucure de amor pe plaja, sub lumina palida a soarelui ce sta sa apuna, semn ca totul apune intr-o lume banala, unde ignoranti ne bucuram de momente pe alocuri, zambind stupid ca americanii, alimentand sperante desarte dar cu efect sedativ bun. Fata te tine de mana, sunteti corpuri si minti vorbitoare, asteptand un moment prielnic pentru a da unda verde unei eventuale pasiuni.

Si chiar atunci, ca o minune divina, la radio asculti o piesa ce vorbeste despre pasiune pe plaja. Nu-ti vine sa crezi si totusi coincidenta exista. O melodie relaxanta, interpretata de o artista in devenire, o stea cu stralucire latenta, in accelerata prefacere. Sex on the beach, remarca fata ce te insoteste in tenebrele vietii. Iar tu nu iti gasesti loc intr-o lume bizara, pe o strada intunecata, intr-un oras adormit, umbrit de clarul de luna, intr-o lume oarecare, cu o fata oarecare.

Imagineaza-ti dilema: a fi sau a nu fi fidel unei amintiri, unui trecut apus, a raspunde sau nu unor cuvinte care de obicei deschid un basm, dar aici incheie un vis, - o realitate - "a fost odata romania, a fost odata amsterdam".
E firesc, intr-o viata incolora, pe o planeta fara nume, unde istoriile se suprapun varsand aceeasi pelicula gri peste oricare speranta.


Noapte buna lume, ramas bun iubire, adio viata, adio speranta.

Am dat frau imaginatiei de aici, dintr-o camera oarecare cu sifoniere albe ce ascund amintiri, ganduri si sentimente, ale unor vieti anume.

De moment se pare ca singura constanta de-a lungul vietii mele a fost mediocritatea. Un amestec de insuficienta inteligenta pentru a straluci, perpetua melancolie, lipsa de putere de munca, vointa deficienta, talent si gand metafizic. Sunt puncte ce definesc o umbra a unui "ar fi putut fi", regretat cu anticipare, ca un cancer ce avanseaza odata cu viata catre un punct indepartat, intr-o metastaza lenta si dulce de suportat. Din imensitatea oportunitatilor intalnite, un bilant negativ se creioneaza vizibil si irefutabil: taraganarea excesiva a tuturor deciziilor. Am ales, uneori am ales sa nu aleg - de multe ori, de prea multe, am ales prost - facand suma intre delasari si alegeri proaste. Realizarile mele in viata sunt infime. Tendinta insa, ma salveaza. Iar prietenii mei m-ar cunoaste la fel de bine ca mine, as ramane singurul care mi-as mai da o sansa, singurul care ar mai investi in mine.

Va urma...