Rusinea de a fi fost comunist

Cancerul comunist a fost eradicat din Romania in 1989, cand printr-o revolutie sangeroasa ce nu a rasunat pe plan international atat cat ar fi trebuit, regimul titanic dictatorial a cazut putred lasand in urma o societate confuza si ametita de socul pe care revolutia l-a produs. Caderea cu care a zdruncinat pamanul romanesc a fost atat de puternica incat mii de particule din starvul canceros s-au perpetuat mai departe in oxigenul pe care cu totii, l-am respirat. Era inevitabil, nu? Ce am fi putut face oare? Aerul contaminat de comunism nu ne-a impidicat sa ascultam tampiti elucubratiile occidentale cu privire la infrangerea socialismului real, caci libertatea confuza nu era obiectul analizei, ci obiectul respiratiei. Comunismul nu a fost invins, ci doar s-a aratat ineficace pentru viitor, lasandu-i capitalismului o victorie fantasmagorica, folosita de presedintii democrati ai vremii in retoricile propagandistice si electorale. Nu aveam timp atunci sa prindem turnatorii si nici sa-i ardem pe arhivele unui dezirabil dar inexistent CNSAS, eram prea ocupati cu euforia celebrarii victoriei, caci gustul libertatii dupa atata lumina era mai dulce decat raiul insusi. Intre timp securitatea protectoare s-a transformat abil in partide si guverne.

Departe de noi calitatea metodica si darza a ingroparii trecutului prin dezvelirea lui - cum s-a intamplat in RDG, prin divulgarea imediata a arhivelor STASI.
N-am avut norocul altor tari si nici n-am fost preocupati sa ne construim un viitor. Iliescu al nostru n-a avut demnitatea sa se transforme in Havel!
Astfel, de la libertate la libertinaj, de la nostalgie la gainarie, am perpetuat aerul contaminat al comunismului, permitand patologiei de a fi roman sa evolueze intr-un cancer invizibil, cel actual, mult mai greu de vindecat. "Uraciunea pustiirii" - aceasta expresie biblica (n.r Cartea Apocalipsei) se concretizeaza in Romania, la 18 ani de la Revolutie. "Stupid people" tolereaza si acum mizeria adanca a guvernului, a parlamentului, a clasei politice, pentru ca in general se tolereaza pacatul altora pe care si tu il impartasesti. La furturi mari, gainarii mici, la certuri degradante intre politicieni scandalagii pe la televiziunile oteviste, limbaj manelist generalizat. La "Stupid people", guvernanti si "baieti destepti".
Cu toate acestea, toleranta incepe sa atinga in sfarsit punctul de climax. De ce? Pentru ca procesul de curatare a pestelui - de la coada la cap - a fost inceput deja de multi ani. Poate in epoca lui Constantinescu, si mai apoi cu cresterea economica vizibila din perioada Nastase, apoi cu condamnarea comunismului, a lui Basescu si, sa speram cu votul uninominal.
Acum, cand societatea se dezinfecteaza din ce in ce mai rapid, salubrizarea clasei politice inca intarzie. Nu-i nimic, cand toleranta va ajunge la climax, multi dintre desteptii ce ne conduc vor face smecherii la Jilava.
Pana atunci - moment nedeterminat - mai respiram inca aerul murdar al unui cancer invins acum 18 ani prin sange, cu speranta ca intr-o zi ne vom decide pentru schimbare, caci starvul emana un aer inca insuportabil.
Toti - necivilizati, galcevitori si needucati - suntem produsul unui asiduu comunism, rusinea ne invaluie pe toti. Daca am avea curajul de a incepe putin cate putin, am organiza din ce in ce mai frecvent proteste, ne-am manifesta mai mult, am invata rabdarea si n-am mai injura tiganeste intr-o limba romaneasca. Cu toate implicatiile asumate.