viernes, 29 de febrero de 2008

Duceti-va in munti


"Munti", din titlul expunerii este un eufemism, desigur, dar il folosesc nu pentru ca vreun CNA al internetului ar sta la panda, ci pentru ca nici in sinceritatea mea nu vorbesc asa. Nu trimit lumea, indivizii unul cate unul la dracu, caci sunt un aparator al tot ce inseamna uman, debil, trecator, pacatos, efemer si tragic.
Johny Depp, in filmul "Libertinul" i-a trimis pe toti in munti, bucurandu-se de tot ce poate viata sa ofere, pentru ca apoi, ca un proscris sa se retraga din ea, fiind inca in viata, resemnat ca ultimul, dar cu satisfactia ca a trait pe valuri ca nimeni altul. Cunostea consecintele, caci nimic nu e gratis pe aici, cu toate acestea le-a acceptat. Diferenta dintre cel care isi suporta crucea cu stoicism si cel care se impiedica la tot pasul de lucruri mici, este ca primului ii este usor compromisul unei vieti mai caste, pornind de la o decizie "pocaitoare" iar celalalt traieste ca un frustrat toata viata.
De ce a omorat Hitler in stanga si in dreapta cu o cruzime aparent nejustificata? Probabil pentru ca avea un mic penis si nu era capabil sa satisfaca nicio femeie. Dar desigur, nimeni nu s-a gandit la asta, preferam explicatii mult mai extraterestre pentru ca suntem cu totii frustrati in fata mortii. Rasputin, prin comparatie, ar fi fost probabil conducatorul sigur pe el si lumea l-ar fi acceptat si iubit pana la capat, unificand sub bagheta lui intreaga lumea. Numai ca nu s-a nascut la vremea potrivita...
De ce ar merita viata traita chiar cu frustrarea permanenta a unei morti sigure? Motivele sunt simple, chiar daca suna a gandire coelhiana. Unul dintre ele este mirosul de salcam taiat pe care l-am simtit chiar ieri, lucrand la construirea unei case cu o grinda ce avea rolul de sustinator al tavanului. Asa de "real" am fost transportat in padurile in care petreceam cu 7 ani in urma tabere de copii, incat am inteles esenta vietii. E o necesitate aceasta, de a-ti simti viata plina, iar ieri a fost experienta cu grinda, astazi savoarea cafelei.
Ma gandeam sa candidez pentru presedentie intr-o buna zi. Am parcurs mental pasii pentru a ajunge acolo si mi-a rezultat inmiit mai usor decat, spre exemplu, functia de presedinte al uniunii adventiste. Ca sa fii presedinte de club in biserica adevarata, trebuie sa indeplinesti calitati pe care eu oricum nu le am: sa ai o fata blajina, sa pari spiritual, sa fumezi norisori si sa fii nu numai doctor in indoctrinare ci tu insuti un adept infocat al umilintei imbibate de recunostinta revelatiei instrainate, de exemplu a unei femei cu nume alb.
Asa stand lucrurile in viata de zi cu zi, raman cu lenea mea, resemnat inainte de a avea ocazia sa probez din tot ce mi-ar putea elimina frustrarile, dar cu speranta ca intr-o zi imi voi putea scrie cu seriozitate gandurile pe hartie, dand unei perioade mai lungi, sens.
Am visat ca eram complice la asasinarea unui om. Senzatia de asasin complice imi pare oribila, e semn bun. Va fi semn rau cand doar oribila si nimic mai mult, imi va parea asasinarea directa a tot ce ma poate tine cald, adica viu.

Deocamdata iubesc. Are cineva o cruce pentru mine? Daca nu, pregatiti-o, poate peste putin timp va voi cere pedeapsa mea.

No hay comentarios: